Si iata ca a trecut si iarna. Primavara incet incepe sa prinda puteri iar natura renaste din propria cenusa, ca pasarea Phoenix. Primavara este si anotimpul florilor, al iubirilor timpurii. Simbolurile sunt peste tot, gata sa fie gasite si exploatate de cei indragostiti ce vor sa castige inima persoanei iubite.
De multe ori m-am gandit de ce florile au fost alese ca simbol al iubirii. Iubirea in sine ar trebui sa fie vesnica, fara sfarsit, intotdeauna proaspata, gasind merem ceva nou in partenerul iubit, insa vazand chiar si dupa zeci de ani, cand corpul s-a ofilit, privirea aceea care spune “te iubesc pe tine, doar pe tine”. De ce un sentiment atat de sublim, stabil, poate fi definit prin ceva atat de efemer precum o floare?
In trecut era obiceiul ca la fiecare intalnire cu iubita, baiatul sa-i duca o floare. Intre timp, obiceiul s-a pierdut, partial si datorita faptului ca nu mai trebuie sa fii neaparat indragostit ca sa mergi la o intalnire, sa ai o relatie cu cineva, dar si datorita faptului ca frecventa intalnirilorintre indragostiti a crescut si intalnirile s-au mutat prin cluburi. Insa totusi exista romantici incurabili care inca mai vor sa-si exprime sentimentele cu ajutorul florilor.
Eu, sincer sa va spun, eram impotriva oferirii acestora. Efemeritatea lor nu mi se parea deloc un mesaj atat de puternic in contrast cu iubirea, ca sentiment ce leaga vesnic. Insa recent am stat putin sa analizez relatia, asemanarile dintre flori si iubire.
In opere, in toate acceptiunile si definitiile, iubirea este un sentiment vesnic. Insa adevarul este destul de departe de acest ideal. Iubirea este foarte asemanatoare cu o floare plapanda. Ea trebuie sa fie protejata de vanturile puternice ale problemelor, de ploile acide ale lacrimilor si neintelegerilor. Trebuie sa fie protejata de raceala relatiei, de presiunea certurilor. Orice eveniment neplacut, cat de mic, poate avea efecte de durata asupra iubirii. De asemenea, trebuie hranita, udata si ingrijita pentru a nu se ofili, si aceasta de ambii parteneri.
Aceste idei mi s-au parut interesante. Insa o intrebare tot imi persista in minte. Florile, chiar daca sunt ingrijite cum trebuie, ajung sa se ofileasca si sa moara dupa scurt timp. Oare si cu iubirea se intampla la fel? Raspunsul este “da”. O veche vorba spune ca “ochii care nu se vad se uita”. Si in acest moment, iubitul ce face? Cumpara o noua floare pentru a o inlocui pe cea veche. Asadar, florile detin secretul iubirii. In fiecare zi, cu fiecare intalnire, floarea dragostei trebuie innoita cu o floare noua, proaspata, puternica. Sentimentele se innoiesc prin gesturi, fie ele simple si dulci sau de impact, de neuitat. Orice amintire uscata se indeparteaza prin afectiune, se uda cu o imbratisare revigoranta. Duceti, asadar, florile iubirii, proaspete si puternice, persoanei iubite. Doar asa povestea voastra va dainui pentru mult timp. Eu unul asa voi face de acum incolo…
Share on Facebook
