Everlasting love

Love padlocks in Frankfurt

Frankfurt, podul Eiserner Steg. O zi innorata de Octombrie. In timp ce urcam scarile, ma gandeam la cum voi admira arhitectura podului si privelistea ce ne era oferita de vasele pline de turisti de pe raul Main. Trec primele cateva zeci de metri si incepem sa intrezarim o priveliste cel putin bizara pentru ochiul de roman, nu foarte obisnuit cu excursiile in afara granitei. Lacate. Sute de bucati, legate aparent fara scop unele de altele, toate prinse de asa-numitul “Pod al Iubirii“, iar cheile fiind aruncate in raul ce curge netulburat parca, la cativa zeci de metri mai jos. Aruncarea cheii simbolizeaza sigilarea iubirii lor si dragostea eterna.

Aceste lacate sunt o metafora a dorintei sincere a acestor cupluri de-a se lega impreuna pentru totdeauna din iubire. Desi noua ni se poate parea bizar acest obicei, in general cuplurile au incercat de-a lungul timpului sa-si exprime, sau mai bine zis sa-si afirme legatura puternica ce ii uneste in inima. Verighetele sunt un bun exemplu, le cunoastem toti, asteptam cu sufletul la gura momentul cand se face schimbul de verighete la nuntile celor dragi ai nostri.

Privind indelung colectia de lacate, nu se poate sa nu meditez la simboluri. La incarcatura emotionala a fiecarui lacat in parte, la unicitatea lui, a persoanelor din spatele lui si a povestii extraordinare a acestora. Pana la urma iubirea este metafora vietii, a liberului arbitru de care beneficiem, a frumusetii ce ne inconjoara si de care ne bucuram in fiecare zi. Podul, construit de alfel din fier, devine, prin aceste pastile colorate si concentrate ale povestilor din spatele lor, o panza pictata in continua schimbare. O opera de arta ce are puterea sa ne atinga, sa ne apese mai bine spus, emotional. Atatea povesti de dragoste cate cupluri sunt acolo. Fapte extraordinare ce fac lumea un loc putin mai placut de-a trai.

Obiceiul a fost adus probabil din Koln, unde peste 40.000 de lacate sunt agatate de un pod peste raul Rin. Obiceiul insa nu este german. Exista multe alte locuri in care acest obicei mai este practicat: de-a lungul Marelui Zid Chinezesc, Roma, zona Marii Baltice, si multe altele. Toate acestea demonstreaza ca desi exista bariere lingvistice si culturale intre noi, totusi sentimentele ne sunt asemanatoare. Traim la fel, iubim la fel, plangem la fel, vedem culorile la fel. Suntem cu totii in primul rand oameni, traim impreuna pe aceasta mica si insignifianta planeta intr-un cosmos infinit si rece.

“Iubirea este eternitatea intr-o clipa.”