Pictând pentru posteritate

paintingSuntem undeva în anul 1600. Ești o persoană importantă în oraș sau în familia ta și vrei să lași posterității o amintire a ta. Angajezi așadar unul din pictorii buni ai orașului, evident după bugetul pe care îl ai, iar acesta, după unele discuții de ce anume îți dorești, se deplasează acasă la tine cu un șevalet mărișor, îți cere o masă pe care să-și pună culorile, se pregătește intens iar mai apoi se apucă de treabă. Stabilește poziția ta, destul de confortabilă încât să poți sta nemișcat câteva ore cât durează prima ședință de portret. După încă câteva ședințe, în final, primești lucrarea: un frumos portret ce îl vei monta într-un loc de onoare, probabil deasupra șemineului. 

De fiecare dată când privești pictura îți aduci aminte motivația pentru care ai făcut-o, senzațiile și gândurile ce-ți treceau prin minte când stăteai în liniște, așteptând ca pictorul să-și facă treaba.

Zorile fotografiei

wet-plate-portraitNe îndreptăm spre anii 1850. Angajezi, pentru aceeași treabă, un fotograf. Nu sunt prea mulți în oraș. Te duci la studioul său sau vine el la tine acasă. Își scoate un trepied de lemn masiv pe care plasează o cutie de lemn cu burduf. Seamănă oarecum cu șevaletul pictorului. Însă fotograful nu are nici culori nici pensule. Te pui într-o poziție cât mai comodă și îți rezemi capul pe un suport special conceput pentru așa ceva. Încep cele câteva minute în care trebuie să stai complet nemișcat. Chiar și o scurtă clipire poate strica imaginea.

Abraham_Lincoln_1858După ce se termină expunerea, fotograful extrage o placă din cutia de lemn, și se pune să o ungă cu diferite substanțe, să o spele cu apă, iar să toarne chimicale pe ea. După ceva vreme, pe placa de metal apare, ca prin minune, fotografia ta. Deși este alb/negru, impactul este extrem de puternic. Nu te mai vezi prin ochii pictorului ci aproape ca o reflexie în oglindă. 

Fotografia evoluează

War-photographers-p012971În cei peste 150 de ani de existență oficială, fotografia a evoluat extrem de mult. Sensibilitatea filmelor foto a crescut, făcând posibilă fotografierea fără suporturi de gât, apoi fără blitzurile cu magneziu, apoi în lumină slabă. Iar odată cu apariția fotografiei digitale, în zilele noastre, limitele sunt împinse și mai mult. Acum folosirea blitzului la aparatele foto este mai mult o opțiune și nu o necesitate. Într-adevăr, zilele în care trăim sunt mai bune ca niciodată când vine vorba de fotografie.

Însă, având în vedere tocmai aceste aspecte, actul fotografierii în sine s-a schimbat și el. Nu mai ești nevoit să stai nemișcat ore sau minute pentru o singură imagine, ci poate doar a suta parte dintr-o secundă, sau chiar mai puțin. Cu siguranță nu-ți mai amintești la ce te-ai gândit când ți s-a făcut poza respectivă, decât cu foarte puține excepții. Iar evoluția tehnologiei mobile a făcut posibil ca absolut oricine să aibă fotografia literalmente la buricul degetului.

Experiența fotografiei

Portret in natura

Portret in natura

Înseamnă, însă, acest lucru că fotografia nu mai trebuie să fie o experiență? Mulți așa consideră, iar moda selfie-urilor promovează gândirea generației noi și atitudinea pe care ei o au pentru fotografie. În orice clipă a zilei putem să ne scoatem telefonul și să imortalizăm clipa. Fotografia s-a transformat astfel într-un produs de larg consum, ceva ce luăm de-a gata. Nu numai că aceste selfie-uri nu mai spun 1000 de cuvinte, cum se spune, dar practic am scos grafia din fotografie (pentru clarificări citește etimologia cuvântului fotografie în articolul aferent de pe Wikipedia).

Eu consider că experiența nu trebuie eliminată. Trăim într-o perioadă zbuciumată, în care viteza este principala țintă a tuturor. Căutăm cantitate și viteză la costuri care se apropie de zero. Wi-Fi gratuit, oferte speciale, reduceri de 90%, energie gratuită, filme și muzică gratuite. Însă poate că nu înțelegem că toate au un cost ce nu neapărat îl și percepem. Costul pentru Wi-Fi gratuit este inclus în nota de plată, fuga după reduceri a crescut prețurile de sute de ori „ca să ai de unde să lași” în acelați timp scăzând calitatea, etc. 

Prețul ascuns al fotografiei

Te astept, dragul meu!

Te astept, dragul meu!

Care este, așadar, prețul ascuns al fotografiei de duzină, ieftine, la kilogram? Am încercat să găsesc răspunsul la această întrebare însă este destul de dificil de găsit și mai ales de înțeles.

Să ne gândim așadar, la o comparație. Gândește-te, presupunând că ești femeie, la inelul de logodnă pe care l-ai primit de la logodnic sau soț, după caz. Cu ce se deosebește acest inel de restul inelelor pe care le ai deja? Poate nu e la fel de greu ca celelalte, poate nici nu lucește diferit. Diferența majoră este că inelul de logodnă înseamnă ceva pentru tine. Îți aduci aminte gândurile ce te preocupau înainte de a-l primi, îți aduci aminte de cina romantică la care te-a invitat, la ziua minunată pe care a-ți petrecut-o împreună, poate chiar melodia ce se auzea în fundal sau culoarea ierbii. Îți aduci aminte toate acestea datorită experienței prin care iubitul tău te-a pus să treci, experiență plănuită cu atenție.

Ai schimba unicul tău inel de logodnă și experiența trăită pentru 100 de alte inele care arată aproape la fel, singura diferență e că sunt de plastic și le-ai primit într-o pungă de plastic de la un străin de pe stradă? Sunt aproape sigur că ai spus un „Nuuuuuuuu!” foarte lung în mintea ta și poate te-ai și depărtat puțin de monitorul calculatorului 🙂

Atunci de ce ai face același lucru cu fotografia? De ce ai renunța la a avea o fotografie specială pentru o sută sau o mie altele care nu înseamnă nimic sau aproape nimic pentru tine?

Calitate, nu cantitate!

portret in natura

Portret in natura

Nu spun să lucrezi doar cu fotografi care lucrează cu aparate de 100 de ani pentru că pe atunci trebuia să stai nemișcat minute în șir și aveai timp să meditezi… Însă fotografia nu trebuie gândită în viteză. Nu întreba niciodată un fotograf „câte poze îmi dai?”. Cere-i o singură poză dintr-o ședință de 3 ore, dar poza aia să fie unică, să povestească cele 1000 de cuvinte câte se spune că face o fotografie, sau de ce nu 10.000!

Fotografia ta trebuie să fie o poveste, o operă de artă, unică, frumoasă, perfectă. Trebuie să vorbească despre tine. Iar când o vei privi peste 20 de ani să-ți aduci aminte și atunci de gândurile ce le-ai avut când ți s-a făcut fotografia.


Consumerismul a intrat puternic și în fotografie în ultima vreme, ceea ce este un lucru potențial bun. Însă nu neglija ca din când în când să-ți mai faci câte un set de fotografii profesionale, și asta nu doar la ocazii speciale. Nu lăsa fotografia să fie doar o laudă pe rețele de socializare ci marchează trecerea anilor și bucură-te de experiența unei fotografii profesionale. Cu siguranță peste zeci de ani nu vei regreta că ai făcut-o…