Călătoria prin lumea artei poate fi asemănată cu o călătorie de descoperire. Artiștii caută lucruri noi, unghiuri noi, abordări noi, dimensiuni noi, înțelesuri noi, și așa mai departe. Artistul este în același timp explorator, om de știință și creator: el sau ea studiază tot ce se știe despre un subiect, caută aspecte diferite sau noi iar mai apoi le prezintă publicului folosindu-se de mediul favorit de exprimare. Vocea artistului de multe ori urlă în străfundurile minții sale, iar succesul vine doar după extrem de multe încercări ratate acompaniate de dezamăgire.

Vreau să cred că și eu sunt artist. Fotografia este mediul meu de exprimare și mă străduiesc din răsputeri să exprim ceva prin fotografiile mele. De-a lungul anilor am muncit enorm să adaug „cuvinte” noi în vocabularul meu fotografic pentru ca exprimarea să fie mai simplă, ușor de înțeles dar totuși să vrei să vezi un anumit mesaj pe un perete din casa ta. Încă nu am terminat. Încă lucrez din răsputeri și poate că o voi face toată viața.

Călătoria mea a fost, ca în cazul oricărui alt artist, plină de dezamăgiri și pietre pe drum. Nu a fost nicidecum o călătorie lină. Una dintre luptele cele mai mari a fost cu gândirea oamenilor.

Articolul de față dorește oarecum să exploreze o lume la limita puterii de înțelegere a multora, greșit înțeleasă de majoritatea, o lume în care e foarte ușor să cazi în extreme. Dar în ce domeniu al artei nu poți cădea în extreme? Vom vedea împreună lumea nudului, ce stiluri/genuri există, vom vedea motive în favoarea explorării acestei lumi, de ce să te gândești să pozezi ca model și ce să faci dacă te hotărăști să pozezi ca model de nud pentru cineva. Lectură plăcută!

Gândirea și societatea

Din păcate, societatea ne sculptează gândirea cu o daltă puternică și fermă. Multe influențe, precum gura lumii, vor să ne limiteze drepturile și libertățile, deoarece oricând vrei să faci ceva te gândești prima dată „ce-o să zică lumea”. În general oamenii care vor să facă ceva diferit intră „în gura lupului”, vecinii/cunoscuții și chiar prietenii vorbesc dezaprobator pe la spate despre aceste activități. Cei ce aleg să asculte de această voce a societății, renunță la acele activități intrând din nou în rândul lumii.

Însă ce faci tu, ca artist, când ți se întâmplă așa ceva? Ai de ales: te întorci în rândul lumii și renunți la ideile tale, sau ignori această voce și urmezi calea dictată de inimă. Alegerea nu este una ușoară. Dacă alegi să-ți asculți inima, vei fi cel mai probabil marginalizat de toți, vei pierde prieteni, sau, în cel mai fericit caz, vei fi cunoscut ca excentricul sau ciudatul grupului.

Nuditatea și societatea

Niciunde probabil nu există o opoziție mai mare a societății decât atunci când vine vorba de nuditate. Gândindu-se automat la sex și dorințe pătimașe, greșite, păcătoase, subiectul nudului este un subiect tabu în majoritatea cercurilor de pe lângă noi. Să nu mai vorbim de expunerea nudității. A apărea goi în fața altora este un gând cât se poate de negru pentru mulți dintre noi. Pentru alții este chiar o fobie ce are și un nume: gimnofobia.

Aș vrea totuși să analizez împreună cu tine câteva aspecte referitoare la nuditate, apoi câteva aspecte ale nudității în artă și apoi, spre final câteva motive pentru care ar fi bine să îți explorezi această parte a vieții.

Adam și Eva erau goi

Adam și Eva în nud

Adam și Eva în nud

Indiferent că ești un susținător al creaționismului sau un ateu convins, vei fi de acord că primii oameni au fost goi. Motivul pentru care au apărut hainele este explicat de fiecare punct de vedere:

  • Adam și Eva au păcătuit și mai apoi le-a fost rușine că erau goi. Astfel, rușinea de nuditate apare doar după păcatul originar. Dumnezeu ne-a înzestrat cu suficientă inocență încât să nu considerăm nuditatea ca ceva sexual.
  • Ateii susțin evoluția. De-a lungul ei, oamenii au început să poarte blănuri de animale pentru a se apăra de frig. Conștientizând mai apoi diferențele dintre sexe, au început să le acopere, în timp dezvoltându-se o rușine pentru nuditate.

Însă de-a lungul istoriei întotdeauna au existat artiști care au legat nuditatea de altceva decât sexualitate, care au înțeles că păcatul ia naștere în mintea noastră și nu e de vină altcineva pentru aceasta.

Nudul și desenele preistorice

Nud feminin într-o peșteră din Franța

Nud feminin într-o peșteră din Franța (La Magdelaine) datând din aprox 10.000 î.e.n.

În trecutul îndepărtat probabil chiar înainte de-a se inventa vorbirea, oamenii imortalizau în peșteri desene cu viața lor de zi cu zi, preocupările și fricile lor.

Demn de observat este înțelesul pe care îl dădeau nudului, și anume fertilitate. Femeia este văzută și apreciată prin această prismă, ca cea care naște, aduce pe lume noi ființe și oferă continuitate umanității.

Cu siguranță, astfel de nuduri erau privite de toți, indiferent de vârstă, cu destulă inocență încât să nu se gândească imediat la satisfacerea propriilor dorințe, ci mai rapid la ce însemna pentru ei acel nud, și anume modalitatea de-a supraviețui ca specie.

Nudul în artă de-a lungul timpului

Nașterea lui Venus - Sandro Botticelii

Nașterea lui Venus – Sandro Botticelii

Departe de-a fi un articol de istoria artei, doresc totuși să fac referire la Renaștere, unde artiștii eliberați de gândirea închisă a epocii medievale, redescoperă nudul. 

Exemplul din dreapta, Nașterea lui Venus, este pictat de Botticelli, fiind considerat printre cei ce au reintrodus nuditatea în pictură. 

Rembrandt, Rubens și Velasques sunt doar câțiva dintre marii maeștrii care au abordat cu dezinvoltură acest subiect, într-o perioadă în care orizonturile gândirii umane erau mult mai limitate decât astăzi.

Michelangelo, care a sculptat celebra statuie David, a spus, referitor la subiectul în discuție:

„Care spirit este atât de gol și orb încât să nu recunoască faptul că piciorul este mai nobil decât pantoful, și pielea este mai frumoasă decât materialul cu care este acoperit?”

(What spirit is so empty and blind, that it cannot recognize the fact that the foot is more noble than the shoe, and skin more beautiful than the garment with which it is clothed?)

Alte articole: Nudul în pictură – Wikipedia în limba română; Nudul feminin în artă.

Nudul și creștinismul

Așa cum bine scoate în evidență Wikipedia, nudul în artă a intrat chiar și în creștinism. Prin nud, artiștii evidențiau puritatea și adevărul, modelele nud, neavând cum să ascundă nimic din punct de vedere mental, astfel pictura devenind sinceră și trezind sentimente de compasiune uneori din partea privitorului. Demn de subliniat este modul prin care corpul uman era prezentat: trupul cosmetizat, idealizat, iar zonele intime erau atent ascunse, deși există excepții de la aceste reguli.

Deși majoritatea creștinilor susțin ideea că trupul gol introduce direct în minte dorințe necurate prin „dorința ochilor”, eu cred că orice parte a corpului poate fi considerată erotică într-un fel sau altul (chiar mâinile, urechile, ochii). Și ești și tu de acord cu mine că nu putem umbla acoperiți cu totul. Așadar, discuția, după părerea mea, se reduce la cum putem noi să ne controlăm pornirile astfel încât să nu considerăm o lucrare artistică ca fiind erotică dacă ea nu are această intenție. „Nu poți opri o pasăre să-ți cadă în cap, dar o poți opri să-și facă cuib în capul tău”.

„When we properly understand the context of a picture we can make decisions on whether it is sinful to look at or not.”

Alte articole (în limba engleză): Pornografia și nudul în artă, O perspectivă creștină a nudului în artă, Este greșit pentru un creștin să pozeze nud?.

Nudul și pornografia

Probabil mulți dintre cei care vor citi acest material vor considera asocierea celor două cuvinte ca fiind extrem de bine nimerită. într-adevăr, pornografia cere nuditate 100%, imaginile prezentând relațiile sexuale dintre oameni într-o manieră ireală de cele mai multe ori, cu scopul expres de-a trezi dorință, excitare sau de a împlini anumite fantezii. 

În schimb, nudul în artă în general nu are aceste „trăsături”. Unii artiști au integrat și elemente erotice în lucrările lor, însă există o diferență destul de mare între erotic si porno. Corpul uman gol, simplu, poate fi considerat erotic, dar nicidecum porno.

Din motive lesne de înțeles, nu voi introduce nici o imagine exemplificativă la această categorie.

Alte articole: Nudul artistic vs fotografii pornografice.

Nudul și erotismul

Într-adevăr, nudul artistic poate avea o componentă erotică. Mulți artiști, printre care și marii pictori, au ales să introducă astfel de elemente, poate pentru a-și lărgi oarecum orizonturile, pentru a îmbrățișa și acest aspect al umanității. Pentru că da, umanitatea are în ea însăși erotism

Legătura dintre un bărbat și o femeie, prin căsătorie, are o componentă puternic erotică. Ne naștem deoarece părinții noștri s-au iubit. Lucru puțin cunoscut de majoritatea oamenilor, grecii aveau 6 cuvinte diferite pentru dragoste, dintre care unul, eros, era folosit cu privire la dragostea erotică, legătura completă dintre soț și soție (prin completă mă refer și la conexiunea mentală, nu doar la sexualitate). Însă erotismul include implicit și pornografie? Categoric NU!

A îmbrățișa ideea de erotism ar trebui să fie ceva normal pentru fiecare dintre noi, deoarece cu toții avem sentimente erotice față de cineva, fie că ești un preot ortodox căsătorit, fie un om de rând. A ne nega acest aspect ar însemna să ne retragem cu toții în singurătate și călugărie.

Însă este aceasta o scuză de-a aborda erotismul în artă?

Nu. Fiecare artist (fie el pictor, fotograf sau chiar model) alege el însuși ce aspecte dorește să abordeze în arta lui, iar noi (eu cu tine) nu avem dreptul de a-l judeca cu privire la aceasta. Dacă ție, ca privitor, o lucrare ți se pare prea mult, nu ești cu nimic obligat să o privești, poți trece simplu la altceva.

De asemenea, dacă un artist alege să abordeze nudul, nu înseamnă că automat va aborda tema eroticului. Este o chestiune de alegere până la urmă, alegere ce o face atât artistul cât și modelul (care până la urmă e și el/ea un artist).

Cum se evidențiază erotismul în nud?

Mulți susțin că diferența dintre erotism și nud artistic o face lumina, însă eu nu sunt cu totul de acord. Într-adevăr, lumina are un rol destul de important, însă și mai importantă este expresia modelului. Ochii pot sugera erotism chiar și la o persoană îmbrăcată până la gât, iar poziția gurii, gesturile, și multe altele, pot sublinia și mai mult acest aspect. 

Așadar, pentru simplul fapt că o persoană este dezbrăcată într-o imagine, nu înseamnă că imaginea este implicit erotică.

Tipurile de nud în fotografie

Nud în infraroșu

Dacă ești încă alături de mine, citind acest articol, ești demn/demnă de apreciat. Cel mai probabil știi să apreciezi un nud artistic bine făcut, așadar hai să discutăm pe scurt tipurile de nud și care sunt caracteristicile fiecăruia:

Seminudul

Portret seminud artistic

În această categorie intră următoarele genuri:

  1. Lenjeria intimă – acest gen se abordează de regulă pentru reclame/fashion și are rolul de-a trezi dorința de cumpărare și nu are nici o componentă erotică. Se deosebește de boudoir, care are cu totul alt sens.
  2. Boudoir – acest gen are o componentă puternic psihologică. De regulă acest gen se abordează pentru clienți care vor să facă un cadou persoanei iubite. Însă există multe femei care își fac o ședință boudoir pentru a-și recăpăta încrederea în sine. În general acest gen are o componentă ușor erotică, având în vedere că este destinată persoanei iubite și nu unui public general.
  3. Nuditatea parțială – se prezintă anumite părți ale corpului, nuditatea fiind explicită sau implicită (la vedere sau nu). Acest gen se folosește cu succes alături de boudoir și poate avea, asemenea genului din urmă, o componentă erotică.

Nudul artistic

„Napalm girl” - o victimă a războiului din Vietnam.

„Napalm girl” – o victimă a războiului din Vietnam.

Acest gen se evidențiază prin lipsa totală, sau aproape totală, a erotismului. Modelul adoptă o poziție meditativă, de contemplare. Așa cum ai citit mai sus, scopul nudității este de-a evidenția sinceritatea, puritatea, uneori inocența, de-a trezi anumite sentimente privitorului, cum ar fi admirația sau chiar compasiunea, mila. Privitorul are misiunea de-a descoperi mesajul ascuns de către cei doi artiști: modelul și fotograful (ne limităm aici la fotografie, dar acest aspect se aplică și picturii, sculpturii, etc).

Relația dintre model și fotograf trebuie să fie bine fundamentată pe încredere și cu o comunicare sinceră și sănătoasă.

  1. Nud artistic implicit – Caracterizat prin ascunderea zonelor intime, care ar putea provoca anumite categorii de persoane, acest gen de nud este și unul dintre cele mai dificile. 
  2. Nud artistic explicit – Acest gen nu are limitările nudului implicit, așadar gama de emoții evocate poate fi mai largă, modelul putându-se concentra mai bine la a-și juca rolul și nu la a-și ascunde anumite părți. 
  3. Studiu de lumină și forme – Acest gen este extrem de important pentru artiști. Eu ca fotograf trebuie să știu cum se comportă corpul uman la mișcare, cum cade lumina pe forme voluptoase sau mai puțin voluptoase, cum se comportă un corp supraponderal la mișcare, etc.

Nud implicit boudoir

Probabil nu toți știu, dar nudul este o temă de studiu în artă încă din liceu, programa școlară incluzând această temă pentru clasele a XI-a și a XII-a, deși în unele articole se sugerează că încă din clasa a VIII-a s-a început predarea în acest sens (Despre nuditate – jurnalul.ro).

În 1972, în plin război, Nick Ut surprinde o imagine extrem de puternică, după un atac cu napalm: o fetiță de 9 ani arsă puternic pe spate, fuge plângând, dezbrăcată complet. Imaginea a primit prestigiosul premiu Pulitzer și a fost folosită pe prima pagină a multor ziare de renume.

De ce să pozezi ca model?

Nud artistic implicit

Lăsând la o parte frica de nuditate si teama că cineva s-ar putea să vadă acele imagini (chestia asta se rezolvă ușor printr-un contract cu fotograful), oare ai avea motive să te oferi ca model de nud? În ce măsură ar fi bine să pozezi?

Fotografii în general sunt bucuroși când își găsesc un model de nud. Fiecare dorește să creeze lucrări de artă ce îi satisfac în principal setea de creație, dar și setea de cunoaștere. Ședințele de studiu și forme sunt foarte importante pentru noi, indiferent dacă tu te consideri departe de a avea forme ideale. Vrem să știm cum cade lumina pe un corp, cum să scoatem în evidență părțile tale bune și să le ascundem pe cele ce nu sunt chiar bune, cum ar fi burtica, mâna ceva mai lată sau cine știe…

Le ascundem nu pentru că sunt urâte, ci pentru că te deranjează pe tine. Corpul uman este o operă de artă oricum ar fi el și ne dorim, ca fotografi, să-ți arătăm adevărul acestor cuvinte.

Nu în ultimul rând, așa cum am arătat și în cadrul articolului, acest gen are puterea de a-ți schimba modul de-a te privi: Nu mai lasi hainele scumpe să-ți sculpteze imaginea, ci te prezinți pe tine însuți ca o creație desăvârșită, cu temerile și fricile tale ascunse. Încrederea în tine va crește și cel mai probabil vei dori să repeți ședința foto. Cel puțin asta spune experiența mea ca fotograf din ultimii 10 ani.

Ai grijă cum îți alegi fotograful

Nud artistic implicit

Totuși trebuie să ai grijă cum alegi fotograful cu care colaborezi. La fel ca în toate domeniile, există mulți „ciudați” care fac acest lucru din cu totul alte motive decât arta. Iată câteva aspecte:

  • Ar fi bine să stabilești o întâlnire cu fotograful, de preferință în alt loc decât studioul său, cere să-i vezi portofoliul de lucrări, cere să-ți explice ideile sale și discută și ideile tale;
  • Gândește-te la ce ai fi dispusă să pozezi, care ar fi limita și de ce, iar apoi discută aceasta cu fotograful;
  • Discută cu fotograful despre contractul de colaborare, scrie în el cât mai multe detalii, ce anume vei poza, ce se va vedea, dacă vrei ca pozele să fie anonime (adică să nu se vadă identitatea), unde vor ajunge pozele, etc. Întreabă-l ce se întâmplă dacă va călca termenii contractuali și verifică să existe un articol referitor la asta, cu daune interese destul de mari.
  • Discută cu fotograful posibilitatea ca tu să fii asistată de o prietenă. Dacă nu cunoști fotograful, să nu mergi niciodată singură cu el. Alege-ți o prietenă sau prieten de încredere și roag-o/ roagă-l să te asiste.
  • La ședința foto NU accepta sub nici o formă să fii atinsă de fotograf. Dacă ceva trebuie ajustat, o faci tu sau persoana cu care ai venit.

Concluzie

Seminud anonim în natură

Intenționat am dat acestui articol o nuanță pozitivă, nu pentru că aș dori să îți schimb părerea cu privire la nud, ci mai mult datorită adâncilor prejudecăți ce le avem, dar mai ales datorită multor păreri puternice contra nudului artistic. Într-adevăr, există mulți hateri, dar în ce perioadă a istoriei nu au existat? Sau ce operă artistică nu a avut „porția” ei de critici?

Arta evoluează și alături de ea evoluăm și noi. Nu vreau să mă ascund în spatele unor cortine fictive care mă plasează pe piedestaluri ireale în imaginația oamenilor. Nu suntem, nici eu nici tu, făcuți din haine de la H&M, iar Ferrari sau BMW sunt doar mărci de mașini, nu un statut. În spatele acestor titluri suntem cu toții corpuri umane, cu ridurile si cutele aferente, cu strat adipos și grăsime.

Ca fotograf, îmi doresc să las după mine ceva ce va transcede timpului. Probabil nu voi reuși să fiu un Michelangelo sau Rubens, dar pe mine asta nu mă împiedică să încerc. Sunt sigur că mulți alții gândesc ca mine. Și mulți dintre voi, cei care citiți acest articol veți avea o opinie similară cu a mea. Vă aștept așadar la o ședință foto nud, să creem ceva frumos împreună!