Ploaia cânta molcomă-n amiază
Pe ochii închiși,
Pe buzele vii, înflorite în zâmbet.

Mâinile-ntinse gustau libertatea,
Desenau mândru cerul,
Dansau pe-a timpului scenă
Sub cântul de leagăn al ploii.

Unde ești? Aici.
În locul sublim a clipei ce trece.
Visând... poate doar gustând
O filă din prezentul sfânt.

Ploaia cânta a liniște, pace,
Din norii cei triști,
Călătorind spre departe.

O melancolie în aer pictează;
Un vis inocent fericiri desenează,
A viitorului linii șerpuind se trasează.

Doar ploaia cântă molcomă-n amiază
Cu mii de degete răcoarea dansează
O clipă; Un fluture cu aripi culoare
Dansând, căutând căldură din soare.