Ce e atât de infinit
într-un răsărit de soare?
Ce e atât de trecător
într-o toamnă, sau un munte, o cărare?

Ce este infinitul? Ce e clipa?
Ce e viața, de o trăim acum, aievea?
Un drum nemijlocit, prin singurătate;
Un poem de pe o scenă, la un teatru oarecare?

Ce este ceața, ce se ridică-n dimineață
Sau un suflet cald, întins demult pe gheață?
Un sunet spațial, cântând cântarea lumii;
Și ce e Universul, în care trăim toți, chiar și copiii?

Ce e visul, sau visarea? O călătorie-n spațiu?
Sau în timp? Sau, pur și simplu
O dorință de plecare
Din prezentul trist și dureros, spre o oază-n depărtare?

Ce sunt norii? Buni sau răi?
Ascund zâmbetul soarelui, să nu apună peste văi;
Dar varsă viața, cu a lor venire...
Până la urmă, ce e rău și ce e bine?