De mult timp te-am visat,
Ființa mea, cu păr în rotocoale,
Așezată deja în inima-mi,
Ai găsit acolo locul cel mai moale;

Erai neajutorată, dar râdeai,
Mă legai prin zăgazuri infinite;
Te iubeam
Cu orizonturi nemărginite,
Deși niciodată nu erai.

Te-am visat:
Frumoasă, oacheșă și zâmbitoare;
Erai din lumină venită,
Parcă direct din soare.

Ai fost pe ceruri, într-o stea,
Ce-mi călăuzea în noapte somnul;
Și știam că vei fi a mea,
Dacă timpul ar fi vrut să-mi țină isonul.

Te-am visat în brațele Lunii!
Dormind, apoi, într-ale mele.
Steaua mea cea mult iubită,
Oare când vei fi în ele?
Oare când mi te vei naște?
Oare când a mea vei fi?