Suntem exploratori nebuni
Într-o lume mult mai nebună,
Privitori depărtați
Ai șoaptelor ce curg lăptos,
Cum curge ceața între munți;
Psihologi ai culorilor,
Degustători de sentimente
Răutăți și binefaceri,
Extreme găsite în lume, ce-s latente.

Suntem Cosmos, enormitate,
Foarte unici dar în universalitate,
Suntem singuri în supa lumii
Unde rău și bine varsă anii.
Suntem victime ale trădării;

Vom fi călăii propriilor destine,
Cu senzații reci și clandestine.
Călători pe a lumii serpentine;

Vom fi departe și plini de dor
În fiecare zi mai depărtată amintire,
Până tot ce e albastru, roșu, radiant
Se va pierde-n gri, în neagră uitare
Se va pierde ca orice picătură în mare;
Iar într-o bună zi, tot ce va mai rămâne
Va fi doar un cuvânt trist
Într-un colț uitat al universului...