Un râs de copil tulbura
Trtista liniște a morții
În ziua cu soare, și era
Vântul albastru ce afară sufla.

Despărțiri dureroase, alene,
Pe șoapta vântului cădeau
Moarte, colorate poeme
Ce-n mii de frunze materializau.

Un spectacol sinistru de toamnă
Atunci, când totul îmi urlă,
Când sufletul mai moare odată
Și coșciugul naturii-l despică...

Un râs de copil ce mai sparge
Al toamnei plânset însetat,
Ce pune suflete-n moarte
Și-aduce al iernii înserat.